împungător

română

Din împung (prezent indicativ al lui a împunge) + sufixul -ător.

Declinarea adjectivului împungător
	Singular	Plural
Masculin	împungător	împungători
Feminin	împungătoare	împungătoare
Neutru	împungător	împungătoare

(reg.) care împunge, care are vârful ascuțit.
(fig.) (despre ochi, privire) pătrunzător, scrutător.
(fig.) (despre vorbe) înțepător, mușcător.
(despre vite cornute) care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge; împungaci.