împuternici
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.pu.ter.ni'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului împuternici | |
| Infinitiv | a împuternici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
împuternicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să împuternicească |
| Participiu | împuternicit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a da cuiva puterea de a face ceva.
- (v.tranz.) (jur.) a da mandat, a autoriza.
- (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a da sau a prinde putere, a (-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online