împuternici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + puternic.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu.ter.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
împuternici
Infinitiv a împuternici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împuternicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împuternicească
Participiu împuternicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da cuiva puterea de a face ceva.
  2. (v.tranz.) (jur.) a da mandat, a autoriza.
  3. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a da sau a prinde putere, a (-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe