mărgea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină margella, „mărgică” cu schimbare de sufixul.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mărgea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgea mărgele
Articulat mărgeaua mărgelele
Genitiv-Dativ mărgelei mărgelelor
Vocativ mărgea mărgelelor
  1. boabă (mică) de sticlă, de piatră etc., de forme și culori diferite (înșirată pe ață, cusută pe un veșmânt etc.), folosită ca podoabă; (la pl.) șirag format din asemenea obiecte.
  2. (la pl.) protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului.
  3. (în forma mărgică) numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (Melica).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe