cotropi

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului cotropi
Infinitiv	a cotropi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cotropesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cotropească
Participiu	cotropit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada.
(v.refl.) (rar) a se nărui, a se prăbuși.
(v.tranz.) (fig.) a acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși.