încălecare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încăleca.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.le'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încălecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încălecare încălecări
Articulat încălecarea încălecările
Genitiv-Dativ încălecării încălecărilor
Vocativ încălecare încălecărilor
  1. acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare.
  2. (geol.) ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.


Traduceri

Anagrame

Referințe