încălecare

română

Etimologie

Din a încăleca.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.le'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încălecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încălecare	încălecări
Articulat	încălecarea	încălecările
Genitiv-Dativ	încălecării	încălecărilor
Vocativ	încălecare	încălecărilor

1. acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare.
2. (geol.) ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cancelarie

Referințe

• DEX '98 via DEX online