încălecare
română
Etimologie
Din a încăleca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kə.le'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încălecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încălecare | încălecări |
| Articulat | încălecarea | încălecările |
| Genitiv-Dativ | încălecării | încălecărilor |
| Vocativ | încălecare | încălecărilor |
- acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare.
- (geol.) ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online