închinătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din închinător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.nə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
închinătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închinătoare închinătoare
Articulat închinătoarea închinătoarele
Genitiv-Dativ închinătoarei închinătoarelor
Vocativ închinătoareo închinătoarelor
  1. persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; (p.ext.) credincioasă.
  2. (înv.) adoratoare, admiratoare.


Traduceri

Referințe