închinător

română

Etimologie

Din a închina + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului închinător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închinător	închinători
Articulat	închinătorul	închinătorii
Genitiv-Dativ	închinătorului	închinătorilor
Vocativ	închinătorule	închinătorilor

1. persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; (p.ext.) credincios.
2. (înv.) adorator, admirator.

Cuvinte derivate

• închinătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online