încorpora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză incorporer < latină incorporare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor.po'ra/


Verb


Conjugarea verbului
încorpora
Infinitiv a încorpora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încorporez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încorporeze
Participiu încorporat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot.
  2. (v.tranz.) a anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară.
  3. (v.tranz.) a încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe