îndestulător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îndestula + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.des.tu.lə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndestulător
Singular Plural
Masculin îndestulător îndestulători
Feminin îndestulătoare îndestulătoare
Neutru îndestulător îndestulătoare
  1. care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
  2. (adverbial) îndeajuns.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe