îndestulător
română
Etimologie
Din a îndestula + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.des.tu.lə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului îndestulător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | îndestulător | îndestulători |
| Feminin | îndestulătoare | îndestulătoare |
| Neutru | îndestulător | îndestulătoare |
- care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
- (adverbial) îndeajuns.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online