suficient

română

Din latină sufficiens, sufficientis. Confer italiană sufficiente.

Declinarea adjectivului suficient
	Singular	Plural
Masculin	suficient	suficienți
Feminin	suficientă	suficiente
Neutru	suficient	suficiente

(adesea adverbial) care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător.
(despre oameni) care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos.

Declinarea substantivului suficient
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suficient	suficienți
Articulat	suficientul	suficienții
Genitiv-Dativ	suficientului	suficienților
Vocativ	suficientule	suficienților

calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.