suficient

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină sufficiens, sufficientis. Confer italiană sufficiente.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
suficient
Singular Plural
Masculin suficient suficienți
Feminin suficientă suficiente
Neutru suficient suficiente
  1. (adesea adverbial) care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător.
  2. (despre oameni) care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
suficient
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suficient suficienți
Articulat suficientul suficienții
Dativ-Genitiv suficientului suficienților
Vocativ suficientule suficienților
  1. calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.


Traduceri

Referințe