vanity

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie vanite, prin franceza veche < latină vānitās.

Pronunție

  • AFI: /'væ.nɪ.ti/


Substantiv

vanity, pl. vanities

  1. futilitate, inutilitate, frivolitate
  2. vanitate, înfumurare, orgoliu, trufie, îngâmfare
    Not being chosen to the team was a blow to his vanity.
  3. (spec.) măsuță de toaletă
  4. vid, spațiu neocupat

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe