înot
română
Etimologie
Din verbul a înota (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /ɨˈnot/
Substantiv
| Declinarea substantivului înot | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înot | invariabil |
| Articulat | înotul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | înotului | invariabil |
| Vocativ | înotule | invariabil |
- plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice.
- (adverbial) înotând.
Locuțiuni
- (loc.adv.) De-a înotul = înotând.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înota.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru înota.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru înota.
Referințe
- DEX '98 via DEX online