înot

română

Etimologie

Din verbul a înota (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ɨˈnot/

Substantiv

Declinarea substantivului înot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înot	invariabil
Articulat	înotul	invariabil
Genitiv-Dativ	înotului	invariabil
Vocativ	înotule	invariabil

1. plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice.
2. (adverbial) înotând.

Locuțiuni

• (loc.adv.) De-a înotul = înotând.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din înota.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru înota.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru înota.

Referințe

• DEX '98 via DEX online