înota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină pop. innotare.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.no'ta/


Verb


Conjugarea verbului
înota
Infinitiv a înota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înot
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înoate
Participiu înotat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă.
  2. a pluti.
  3. a fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid.
    Ochii îi înoată în lacrimi.
  4. (fig.) a fi copleșit, apăsat de ceva.
  5. (fig.) a înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.).
    Înot prin noroi.
  6. (fig.) a avea ceva din abundență.
    Înoată în belșug.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe