întrupare
română
Etimologie
Din a întrupa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tru'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întrupare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întrupare | întrupări |
| Articulat | întruparea | întrupările |
| Genitiv-Dativ | întrupării | întrupărilor |
| Vocativ | întrupare | întrupărilor |
- acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; (concr.) trup, ființă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online