învăluitor

română

Etimologie

Din a învălui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.lu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului învăluitor
	Singular	Plural
Masculin	învăluitor	învăluitori
Feminin	învăluitoare	învăluitoare
Neutru	învăluitor	învăluitoare

1. care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părțile.
2. (mil.) care încercuiește, care împresoară inamicul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online