învrăjbitoare

română

Etimologie

Din învrăjbitor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învrăjbitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învrăjbitoare	învrăjbitoare
Articulat	învrăjbitoarea	învrăjbitoarele
Genitiv-Dativ	învrăjbitoarei	învrăjbitoarelor
Vocativ	învrăjbitoareo	învrăjbitoarelor

1. persoană care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online