învrăjbitor

română

Etimologie

Din a învrăjbi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului învrăjbitor
	Singular	Plural
Masculin	învrăjbitor	învrăjbitori
Feminin	învrăjbitoare	învrăjbitoare
Neutru	învrăjbitor	învrăjbitoare

1. care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului învrăjbitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învrăjbitor	învrăjbitori
Articulat	învrăjbitorul	învrăjbitorii
Genitiv-Dativ	învrăjbitorului	învrăjbitorilor
Vocativ	învrăjbitorule	învrăjbitorilor

1. persoană care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.

Cuvinte derivate

• învrăjbitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online