șamotar

română

Etimologie

Din șamotă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʃa.mo'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului șamotar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șamotar	șamotari
Articulat	șamotarul	șamotarii
Genitiv-Dativ	șamotarului	șamotarilor
Vocativ	șamotarule	șamotarilor

1. muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amorsat
• asortam

Referințe

• DEX '98 via DEX online