șugubină
română
Etimologie
Din slavă (veche) dušegubina.
Pronunție
- AFI: /ʃu.gu'bi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șugubină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șugubină | șugubine |
| Articulat | șugubina | șugubinele |
| Genitiv-Dativ | șugubinei | șugubinelor |
| Vocativ | șugubină | șugubinelor |
- (înv.) păcat grav; nelegiuire, crimă.
- amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter.
- (reg.) necaz, nenorocire.
Cuvinte derivate
Expresii
- A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online