șugubinar

română

Din șugubină + sufixul -ar.

Declinarea substantivului șugubinar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șugubinar	șugubinari
Articulat	șugubinarul	șugubinarii
Genitiv-Dativ	șugubinarului	șugubinarilor
Vocativ	șugubinarule	șugubinarilor

(în vechea organizare administrativă a țărilor române) persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși.