țăndărică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din țandără + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /ʦən.də'ri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țăndărică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țăndărică țăndărele
Articulat țăndărica țăndărelele
Genitiv-Dativ țăndărelei țăndărelelor
Vocativ țăndărică țăndărelelor
  1. diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică.
  2. (fig.) (și s.m.) om mic de statură; copil.


Traduceri

Anagrame

Referințe