țugui
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʦu.gu'i/
Substantiv
| Declinarea substantivului țugui | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țugui | țuguie |
| Articulat | țuguiul | țuguiele |
| Genitiv-Dativ | țuguiului | țuguielor |
| Vocativ | țuguiule | țuguielor |
- vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; (p.gener.) vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online