țuguia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țugui.

Pronunție

  • AFI: /ʦu.gu'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) țuguia
Infinitiv a (se) țuguia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) țuguiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) țuguieze
Participiu țuguiat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui.
  2. (v.tranz.) a strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe