гриф

rusă

(русский)

Etimologie

Inevitabil din latină gryps < greacă antică γρύψ.

Pronunție

• AFI: /grʲif/

Substantiv

гриф (grif)

1. vultur
2. (mit.) grifon

m.	Singular	Plural
Nominativ	гриф	грифы
Genitiv	грифа	грифов
Dativ	грифу	грифам
Acuzativ	грифа, гриф	грифов, грифы
Instrumental	грифом	грифами
Prepozițional	грифе	грифах

Etimologie

Din germană Griff.

Substantiv

гриф (grif)

1. (muz.) claviatură, gât, limbă (la instrumente cu coarde)
2. (p. ext.) sigiliu, ștampilă, pecete

Referințe

• Wiktionary