ștampilă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză estampille. Confer italiană stampiglia.

Pronunție

  • AFI: /ʃtam'pi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștampilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștampilă ștampile
Articulat ștampila ștampilele
Genitiv-Dativ ștampilei ștampilelor
Vocativ ștampilă ștampilelor
  1. instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.
  2. semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe