ștampilă
română
Variante
Etimologie
Din franceză estampille. Confer italiană stampiglia.
Pronunție
- AFI: /ʃtam'pi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștampilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștampilă | ștampile |
| Articulat | ștampila | ștampilele |
| Genitiv-Dativ | ștampilei | ștampilelor |
| Vocativ | ștampilă | ștampilelor |
- instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.
- semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online