vultur
Aspect
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Variante
Etimologie
Din latină vultur, vulturem. Înrudit cu aromână vultur, vãltor, asturiană utre, butre, utra, catalană voltor, franceză vautour, italiană avvoltoio, galiciană voitre, occitană voltre, voltor, voutor, portugheză abutre, siciliană vuturu, avuturu, spaniolă buitre și venețiană voltor.
Pronunție
- AFI: /'vul.tur/
Substantiv
Declinarea substantivului vultur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vultur | vulturi |
Articulat | vulturul | vulturii |
Genitiv-Dativ | vulturului | vulturilor |
Vocativ | vulturule | vulturilor |
- (ornit.) numele dat la mai multor păsări răpitoare de zi, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se întrețin cu animale vii și cu cadavre.
- (fig.) bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic.
- (ist.) stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur; (herald.) figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare
Vezi și
Traduceri
pasăre (Aquila)
|
|
pasăre (familiile Accipitridae și Cathartidae)
|
|
pasăre (Buteo)
Referințe
Variante
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
vultur m.
- (ornit.) vultur
Vezi și
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Poate în legătură cu vellere („a smulge, a jumuli”). Alternativ, din proto-indo-europeană *gʷl̥turos.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului vultur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | vultur | vulturēs |
Genitiv | vulturis | vulturum |
Dativ | vulturī | vulturibus |
Acuzativ | vulturem | vulturēs |
Ablativ | vulture | vulturibus |
Vocativ | vultur | vulturēs |
- (ornit.) vultur
Sinonime
- (ornit.) vulturius