козёл

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

rusă

(русский)

Etimologie

Din slava veche козьлъ. Înrudit cu bielorusă казёл, bulgară козел, cehă kozel, poloneză kozioł, slovenă kozel, ucraineană козел.

Pronunție

  • AFI: /kɐ'zʲɵl/


Substantiv

козёл (kozjól)

  1. țap
  2. (fam., peior.) persoană dezagreabilă, bastard, bou; idiot, tâmpit, prost
    Вот ведь козёл!
  3. (argou, în închisoare) turnător, informator, denunțător
  4. (argou, în închisoare) homosexual pasiv, bulangiu
  5. (fam.) (joc de) domino
  6. (aparat de gimnastică) capră


m. Singular Plural
Nominativ козёл козлы
Genitiv козла козлов
Dativ козлу козлам
Acuzativ козла, козёл козлов, козлы
Instrumental козлом козлами
Prepozițional козле козлах


Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe