сволочь

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

rusă

(русский)

Etimologie

Din с- + волочь.

Pronunție

  • AFI: /svɐ.ˈɫoʨ/


Verb

сволочь (svolóč’) (perf.)

  1. a trage după sine, a târî
  2. a trage

Sinonime


Substantiv

сволочь (svóloč’) f., сволочи (svóloči) pl.

  1. (pejor.) plebe, drojdia societății
  2. escroc, tâmpit, om de nimic

Sinonime

Cuvinte derivate