accomunare

italiană

(italiano)

Variante

• (ieșit din uz) accumunare

Etimologie

Din a- + comune („comun”) + -are.

Pronunție

• AFI: /akkomuˈnare/

Verb

1. a împărți în comun (beneficii, etc.), a pune în comun, a divide, a diviza
2. (p.ext.) a reuni, a întruni

Sinonime

• 1-2: accostare, assimilare, avvicinare, eguagliare, equiparare, mettere insieme, parificare, mettere alla pari, mettere in comune, unire, associare

Antonime

• 1-2: allontanare, differenziare, disgiungere, distinguere, disunire, diversificare, dividere, separare

Cuvinte derivate

• accomunabile
• accomunagione
• accomunamento
• accomunanza
• accomunarsi

Cuvinte apropiate

• comune

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario