diviza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză diviser < latină dividere.

Pronunție

  • AFI: /di.vi'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) diviza
Infinitiv a (se) diviza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) divizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) divizeze
Participiu divizat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc.
    A diviza o frază în propoziții.
  2. (v.tranz.) (spec.) a efectua o împărțire aritmetică.
  3. (v.tranz.) (spec.) a trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
  4. a face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe