afabulație
română
Etimologie
Din franceză affabulation < latină affabulatio.
Pronunție
- AFI: /a.fa.bu'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului afabulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | afabulație | afabulații |
| Articulat | afabulația | afabulațiile |
| Genitiv-Dativ | afabulației | afabulațiilor |
| Vocativ | afabulațio | afabulațiilor |
- ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație.
- morala unei fabule.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online