fabulație
Aspect
Etimologie
Din franceză fabulation < latină fabulatio.
Pronunție
- AFI: /fa.bu'la.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului fabulație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fabulație | fabulații |
Articulat | fabulația | fabulațiile |
Genitiv-Dativ | fabulației | fabulațiilor |
Vocativ | fabulație | fabulațiilor |
- poveste alegorică; (p.ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație.
- figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
- prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online