fabulație

română

Etimologie

Din franceză fabulation < latină fabulatio.

Pronunție

• AFI: /fa.buˈla.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fabulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fabulație	fabulații
Articulat	fabulația	fabulațiile
Genitiv-Dativ	fabulației	fabulațiilor
Vocativ	fabulație	fabulațiilor

1. poveste alegorică; (p.ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație.
2. figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
3. prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fabulatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online