alean

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Probabil din maghiară ellen („contra”).

Pronunție

  • AFI: /a'le̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
alean
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alean aleanuri
Articulat aleanul aleanurile
Genitiv-Dativ aleanului aleanurilor
Vocativ aleanule aleanurilor
  1. (pop.) suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite).
  2. sentiment de duioșie; melancolie, dor.
  3. dușmănie, vrăjmășie, pică.

Sinonime


Traduceri

Referințe