alean

română

Etimologie

Probabil din maghiară ellen („contra”).

Pronunție

• AFI: /aˈle̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului alean
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alean	aleanuri
Articulat	aleanul	aleanurile
Genitiv-Dativ	aleanului	aleanurilor
Vocativ	aleanule	aleanurilor

1. (pop.) suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite).
2. sentiment de duioșie; melancolie, dor.
3. dușmănie, vrăjmășie, pică.

Sinonime

• 2: dor, melancolie
• 3: dușmănie, pică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online