alto

română

Etimologie

Din italiană alto, franceză alto.

Pronunție

• AFI: /ˈal.to/

Substantiv

Declinarea substantivului alto
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alto	alto
Articulat	altoul	invariabil
Genitiv-Dativ	altoului	invariabil
Vocativ	altoule	invariabil

1. voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor.
2. instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus.
3. violă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atol
• olat
• lato

Referințe

• DEX '98 via DEX online