amanet

română

Etimologie

Din turcă emanet, neogreacă αμανατι (amanáti).

Pronunție

• AFI: /a.ma'net/

Substantiv

Declinarea substantivului amanet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amanet	amanete
Articulat	amanetul	amanetele
Genitiv-Dativ	amanetului	amanetelor
Vocativ	amanetule	amanetelor

1. gaj.
2. (înv.) ostatic.

Cuvinte derivate

• amaneta

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• manetă
• amante
• mănate
• emanat

Referințe

• DEX '98 via DEX online