gaj

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză gage.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
gaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gaj gajuri
Articulat gajul gajurile
Dativ-Genitiv gajului gajurilor
Vocativ gajule gajurilor
  1. garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; amanet, zălog.
  2. obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii.
  3. asigurare, garanție morală dată cuiva.


Traduceri

Referințe