antiteză
română
Etimologie
Din franceză antithèse.
Pronunție
- AFI: /an.ti'te.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului antiteză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antiteză | antiteze |
| Articulat | antiteza | antitezele |
| Genitiv-Dativ | antitezei | antitezelor |
| Vocativ | antiteză | antitezelor |
- opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc.
- figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief.
- (fil.) momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online