antonică

Antonică

română

Etimologie

Din Anton (nume propriu) + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /an'to.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului antonică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antonică	antonici
Articulat	antonica	antonicile
Genitiv-Dativ	antonicii	antonicilor
Vocativ	antonică	antonicilor

1. (bot.) (Chaerophyllum aromaticum) plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte.

Sinonime

• (bot.) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâști

Vezi și

• Anton

Traduceri

plantă; floare

engleză: wild chervil (English)

franceză: cerfeuil sauvage (français) m.

Anagrame

• antocian
• cantonai

Referințe

• DEX '98 via DEX online