apetență

română

Etimologie

Din franceză appétence.

Pronunție

• AFI: /a.pe'ten.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului apetență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apetență	invariabil
Articulat	apetența	invariabil
Genitiv-Dativ	apetenței	invariabil
Vocativ	apetență	invariabil

1. (livr.) tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• epatante

Referințe

• DEX '98 via DEX online