nevoie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) nevolja.

Pronunție

  • AFI: /ne'vo.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
nevoie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nevoie nevoi
Articulat nevoia nevoile
Genitiv-Dativ nevoii nevoilor
Vocativ nevoie nevoilor
  1. ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; (spec.) chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant.
  2. (înv.; la pl.) treburi, afaceri.
  3. stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară.
  4. (pop.) epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie.
  5. ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva.
  6. primejdie, pericol.
  7. (înv.) constrângere.
  8. (pop.) lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie.
  9. (fam., art.; în exclamații și imprecații) dracul, naiba.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit
  • A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a (-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva)
  • A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să..
  • A-și face nevoile = a defeca (și a urina)
  • (pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat
  • A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă
  • A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
  • A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri
  • (pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri
  • La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
  • În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință
  • Cu vai-nevoie = cu mare greutate


Traduceri

Referințe