arbiu

română

Etimologie

Din turcă harbi.

Pronunție

• AFI: /arˈbiw/

Substantiv

Declinarea substantivului arbiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arbiu	arbie
Articulat	arbiul	arbiele
Genitiv-Dativ	arbiului	arbielor
Vocativ	arbiule	arbielor

1. vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aburi
• bariu
• birău
• briau
• bruia
• burai
• răbui

Referințe

• DEX '98 via DEX online