bura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : bură

română

Etimologie

Din bură.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bura
Infinitiv a bura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) burează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bureze
Participiu burat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a ploua mărunt și des.
    Afară burează.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din franceză bourrer.

Verb


Conjugarea verbului
bura
Infinitiv a bura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
burez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bureze
Participiu burat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
  2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din bură.

Pronunție

  • AFI: /'bu.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bură.





maghiară

(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈbuːrɒ/


Substantiv

bura, pl. burák

  1. abajur