bura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : bură

română

Etimologie

Din bură.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bura
Infinitiv a bura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) burează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bureze
Participiu burat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a ploua mărunt și des.
    Afară burează.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din franceză bourrer.

Verb


Conjugarea verbului
bura
Infinitiv a bura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
burez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bureze
Participiu burat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
  2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din bură.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bură.





maghiară

(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈbuːrɒ/


Substantiv

bura, pl. burák

  1. abajur