arguție
română
Etimologie
Din franceză argutie < latină argutia.
Pronunție
- AFI: /ar.gu'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului arguție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arguție | arguții |
| Articulat | arguția | arguțiile |
| Genitiv-Dativ | arguției | arguțiilor |
| Vocativ | arguție | arguțiilor |
- (livr.) argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online