arguție

română

Etimologie

Din franceză argutie < latină argutia.

Pronunție

• AFI: /ar.gu'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului arguție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arguție	arguții
Articulat	arguția	arguțiile
Genitiv-Dativ	arguției	arguțiilor
Vocativ	arguție	arguțiilor

1. (livr.) argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• egutări
• găurite
• geruita
• rugeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online