arrest

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Confer latină populară *arrestare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arrest m., arrestos pl.

  1. arestare, arestuire, deținere
  2. (jur.) arest





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche arester < latină populară *arrestare.

Pronunție

  • AFI: /ə'rɛst/


Substantiv

arrest, pl. arrests

  1. arestare, arestuire, deținere
    Don't rezist arrest!
  2. (stare de) arest
  3. (jur.) arest
    He did a citizen's arrest.
  4. deținere, reținere

Sinonime

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to arrest
Infinitiv to arrest
Prezent simplu
pers. 3 sg.
arrests
Trecut simplu arrested
Participiu trecut arrested
Participiu prezent arresting
  1. (înv.) a opri
  2. (înv.) a sta, a rămâne
  3. a întrerupe (un proces etc.)
  4. a aresta (pe cineva)
  5. a reține (atenția etc.)

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Confer engleză arrest.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
arrest
n. Singular Plural
Substantiv arrest arresten
Diminutiv arrestje arrestjes
  1. arestare, arestuire, deținere
  2. (jur.) arest
    De politieman zei: "Je staat onder arrest!".

Cuvinte derivate