asemănare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a asemăna.

Pronunție

  • AFI: /a.se.mə'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
asemănare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asemănare asemănări
Articulat asemănarea asemănările
Genitiv-Dativ asemănării asemănărilor
Vocativ asemănare asemănărilor
  1. faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine.
  2. (mat.) corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) după chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva).
  • (loc.adv. și adj.) fără asemănare = extraordinar, incomparabil.


Traduceri

Referințe