autonomie
română
Etimologie
Din franceză autonomie < latină autonomia.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.no'mi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului autonomie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autonomie | autonomii |
| Articulat | autonomia | autonomiile |
| Genitiv-Dativ | autonomiei | autonomiilor |
| Vocativ | autonomie | autonomiilor |
- drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
- situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale.
- distanța maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online