avangardă

română

Etimologie

Din franceză avant-garde.

Pronunție

• AFI: /a.van'gar.də/

Substantiv

Declinarea substantivului avangardă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avangardă	avangărzi
Articulat	avangarda	avangărzile
Genitiv-Dativ	avangărzii	avangărzilor
Vocativ	avangardă	avangărzilor

1. (adesea fig.) subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță.
2. mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor.

Cuvinte derivate

• avangardism

Locuțiuni

• (loc.adj.) de avangardă =
  • care merge în frunte, care conduce.
  • care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online