avans

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză avance.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
avans
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ avans avansuri
Articulat avansul avansurile
Genitiv-Dativ avansului avansurilor
Vocativ avansule avansurilor
  1. plată anticipată a unei părți dintr-o sumă curentă datorată ca retribuție sau salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate în contul unor zile-muncă, la încheierea unui contract etc.
  2. interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia.

Expresii

  • A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc


Traduceri

Referințe