bâzdâc
Etimologie
Origine incertă. Poate o formație hazlie compusă din sârbă bazdrk („pârț”), rusă бздёх (bzdjox, „pârț”), cu dâcă („turbare”) (< slavă dikŭ „sălbatic”). Scriban propune o legătură, puțin probabilă, cu poloneză bzdyk („bătrân ramolit, hodorog”).
Alternativ, din turcă bızdık („copil mic”, „copilaș”, sau în sens argotic „fund”),[1] din armeană պտիկ, պզտիկ, (bdig/bzdig, „copil")[2]
Pronunție
- AFI: /bɨzˈdɨk/
Substantiv
| Declinarea substantivului bâzdâc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bâzdâc | bâzdâcuri |
| Articulat | bâzdâcul | bâzdâcurile |
| Genitiv-Dativ | bâzdâcului | bâzdâcurilor |
| Vocativ | bâzdâcule | bâzdâcurilor |
Expresii
- A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online