băț

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului băț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băț	bețe
Articulat	bățul	bețele
Genitiv-Dativ	bățului	bețelor
Vocativ	bățule	bețelor

bucată de lemn lungă și subțire.
(adverbial) drept țeapăn, rigid.
Stă băț.
(fig.) lovitură cu bățul.
piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc.
Bățul ițelor.

A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan
(reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic
A rămâne cu traista-n băț = a sărăci
A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca